Ultimele două sezoane au fost (și încă sunt) de-a dreptul haotice și în pescuit, ca în aproape orice alt domeniu. Restricții de călătorie, distanțare socială, stocuri suferinde la orice magazin de pescuit, frustrări care se adună etc. Dar și realizări, pentru cei mai mulți dintre cei care s-au refugiat la pescuit, una dintre puținele bucurii adevărate în aceste vremuri tulburi. Din fericire pentru mine, de fiecare dată când situația s-a înrăutățit la nivel internațional, am reușit să „fug” la timp pe Zabar (Bosnia), lacul meu de suflet (care mi-a devenit a doua casă). 19 hectare de luciu de apă impecabilă, un stoc de pește de invidiat (peste 300 de exemplare de 20 kg+!), peisaje superbe, condiții ideale pentru o partidă de pescuit de vis pentru oricine.
Prima partidă a acestui sezon a constat în aproximativ două săptămâni adunate de pescuit, deși am stat acolo 3 luni, dar șederea mea acolo presupune multe alte lucruri de făcut, de la acțiuni administrative până la protocol cu toate echipele românești care vin pe lac. Revenind la partidă, aceasta a fost împărțită în două perioade: o săptămână în aprilie și una în a doua jumătate a lunii mai. Iată mai jos filmul acestor două partide, rezumat la câteva fraze.
Început de aprilie
Pentru a fi aproape de recepție și fermă, am petrecut toată primăvara pe postul 1, la marginea estică al lacului, un loc cotat drept mediu/bun pe lacul Zabar, dar care poate produce surprize foarte plăcute. Capătul acesta de lac nu are structuri speciale și e relativ ușor de pescuit, distanțele fiind medii (80-100 metri). Există, totuși, și un loc mai greu de găsit, mai ales fără un navomodel bine dotat (sonar, în principiu). Zabar are particularitatea că pare o baltă foarte ușor de dibuit / înțeles, dar îți dă de multe ori peste nas dacă pleci de la această premisă. Diferențele între a lăsa montura la întâmplare și a o lăsa pe o adâncime precisă, controlabilă, sunt enorme, iar cei care s-au lovit de această situație acolo pot confirma. Ca de fiecare dată, am nădit larg câteva kilograme de boilies Red Squid, SPP și boiliesurile bălții în prima seară, după care m-am concentrat pe cele 300-400 de grame puse în cuva navomodelului la fiecare montură. La cârlig am folosit la început SPP Half & Half și SPP Superdip de 20 mm cu pop-up, dar răspunsul rapid al peștelui m-a convins să trec direct la bile tari de 24 mm. Uneori chiar dublă de 24 mm.
Momelile și cârligele de mari dimensiuni (Ridge Monkey Beaked Point nr 2) m-au ajutat să selectez peștii în această primă săptămână, astfel că greutatea medie a celor 27 de crapi prinși în această primă fază a partidei a fost una foarte bună: 20,2 kg. Nu a ieșit pe saltea niciun 30kg+, dar am fotografiat mai multe exemplare superbe de 25-29 kg, majoritatea comuni. Amestecul de nădire a inclus pelete WLC de 6 mm, boiliesuri fierte și solubile SPP și Red Squid de 16, 20 și 24 mm, atât întregi cât și tăiate, precum și un mix din cele două tipuri de boiliesuri ale lacului, totul aditivat cu lichidele nutritive WLC SPP și Red Squid.
Sfârșit de mai
După câteva săptămâni (destul de frustrante, recunosc) în care am fost atât de ocupat încât nu am apucat să dau lansetele la apă, pe finalul lunii mai am revenit la pescuit. Pe același post 1, pe care îl întreținusem cu nădiri zilnice, 1-2 kg de boiliesuri tari. Vremea devenise deja foarte caldă, iar peștii se pregăteau pentru perioada de depunere, astfel că nu se mai punea problema de pești mulți. Speram doar să prind unul „mai îmbrăcat”. După un sezon 2020 în care reusisem să prind 12 crapi trecuți de 30 kg, speram la măcar unul acum. Condițiile nu erau ideale, toate posturile din stânga mea erau ocupate, iar pe postul 2 erau chiar 6 lansete în apă, astfel că speranțele mele erau pur teoretice. În astfel de situații intervin factori care, în mod normal, țin de metafizică și mental: încrederea în nadă și în propriile abilități de pescar. După 2 zile și 2 nopți fără trăsătură, la ora 5 dimineață am un run fără pauză. Ies, înțep peștele și începe un dril lung și lent, eram convins că e unul dintre somnii de mari dimensiuni ai lacului. Odată adus peștele la minciog, realizez că e crap, și încă unul mare. Dau un cîntar de probă, e evident că are peste 30 kg, astfel că îl pun la sling. Apa era destul de rece, afară era răcoare, peștele urma să fie în siguranță pentru două ore. Odată soarele sus, rog câțiva dintre pescarii români aflați în apropiere să mă asiste la cântar și fotografii (le mulțumesc încă o dată!). Un singur pește într-o săptămână, dar ce pește: 34,2 kg cu tot cu sling, peste 32 kg peștele curat. Surpriza mare avea să fie atunci când am realizat că peștele e unul dintre trofeele lacului, un crap oglindă numit Limpy, pe care-l mai prinsesem doar eu înainte, la 34 kg, pe postul 6. Culmea, cu aceeași combinație: 2 boiliesuri WLC SPP de 24 mm. Singura diferență a fost faptul că de această dată le-am stropit generos cu lichidul fluo Fizz Red Squid.
Acum pregătim deja partida de toamnă, care va dura de la final de septembrie până pe la început de decembrie, iar rezultatele acesteia vor fi publicate într-n articol viitor. Mulțumesc prietenilor de la WLC Carp pentru increderea pe care mi-o arată de ani de zile și pentru produsele excepționale! După atâția ani de folosire intensă, este nada în care am încredere deplină, indiferent de tipul de pescuit și de lacul abordat. Iar faptul că produsele WLC câștigă concursuri și aduc pe saltea crapi mari peste tot în Europa nu fac decât să justifice afirmațiile mele. Nu sunt adeptul odelor gratuite și nu recomand decât produse în care cred cu adevărat, indiferent de marcă, iar cine mă cunoaște știe asta. Fire întinse!
PS 1 Limpy a fost prins încă o dată după plecare mea, tot de un pescar român, la 32,5 kg.
